Relațiile mele

Cât de importante sunt relațiile? Pentru mine, fără relații nu ar exista viața. De ce spun asta? Pentru că prima relație care apare încă dinainte de a ne naște, este relația cu mama. Iar această relație nu este marcată doar simbolic, ci chiar fizic, prin intermediul cordonului ombilical. Momentul acesta, al nașterii fizice, este și momentul primei separări: separarea de corpul mamei, dar și primul pas spre individualizare, spre devenirea noastră ca persoane. Odată cu nașterea apar celelalte relații din viața noastră. Unele dintre ele sunt pasagere, cum sunt cele cu personalul din maternitate, iar altele sunt pe viață, așa cum este relația cu un frate. Pentru că relația cu un frate este poate una dintre cele mai longevive relații din viața unora dintre noi.

Avem câte o relație cu fiecare membru al familiei noastre: mamă, tată, frate/soră, bunic/bunică, unchi, mătușă, verișor/verișoară. Apoi, avem câte o relație cu fiecare coleg de școală și cu fiecare profesor, câte o relație cu fiecare prieten, câte o relație cu fiecare colaborator de la serviciu și bineînteles avem relația cu partenerul nostru de cuplu.

Dacă ar fi să faceți un exercițiu, cam câte relații aveți în acest moment? Cum arată fiecare relație dacă încercați să o desenați? Folosiți culori vii sau neutre? Ce anume vă determină să le vedeți așa?

Jacques Salomé a ales câteva categorii de relații cărora le-a dedicat câte un capitol special, în cadrul Metodei ESPERE®: relația părinte – copil, relația profesor – elev, relația de cuplu, relațiile profesionale, relația cu sine, relația medic – pacient . 

Relația părinte – copil  

Primul tip de relație, abordat de Metoda ESPERE® , care este foarte important pentru dezvoltarea noastră ca adulți independenți este relația părinte – copil. Ce este special la acest tip de relație față de celelalte? Părintele sau cel care se ocupă de îngrijirea copilului este responsabil de împlinirea nevoilor copilului. Pentru că venim pe această lume nepregătiți pentru a supraviețui de unii singuri și avem nevoie de afecțiune, de siguranță, de îngrijire, de susținere și de îndrumare. Și toate acestea până în momentul în care devenim autonomi și ne putem ocupa singuri de nevoile proprii. Iar acest moment depinde de fiecare copil, de fiecare părinte și de natura relației dintre ei.

Pe măsură ce creștem începem să ne formăm și relații în afara mediul familial. Deoarece cu fiecare nouă etapă din viața noastră apar și noi relații specifice acelei perioade.

Relația profesor – elev

Apar mai întâi relațiile de prietenie, cu partenerii de joacă. Și apoi se creează o altă relație importantă pentru dezvoltarea fiecăruia dintre noi: relația profesor – elev. Câți dintre voi își amintesc prima zi de școală? Acel moment special al întâlnirii cu una dintre persoanele cele mai semnificative din viața fiecăruia dintre noi. În clipa aceea, un nou drum s-a deschis în fața noastră. Dar câți dintre noi au fost suficient de norocoși încât să poată folosi ceea ce au primit de la profesorii lor pentru a deveni persoane autonome, responsabile și capabile să își creeze propria viață?

Metoda ESPERE® încurajează crearea unor relații vii între elevi și profesori, care să fie hrănite prin comunicare pozitivă. Iar visul lui Jacques Salomé este ca materia „comunicare relațională” să fie predată în școli. De aceea ultimul „E” al acronimului ESPERE® este uneori asociat cuvântului „école”, care în limba franceză înseamnă „școală”.

Relația de cuplu

Și tot în perioada școlii, marea majoritate trăiește pentru prima oară starea de îndrăgostire. Pentru mine cred că s-a întâmplat în ciclul primar. Apoi s-a întâmplat din nou și în gimnaziu, dar până să ajung la o relație de întâlnire cu un partener a mai durat câțiva ani. Iar după mai multe relații de întâlnire am putut face următorul pas implicându-mă într-o relație de cuplu. Atunci când sunt pregătit să îmi iau un angajament față de cealaltă persoană și să îmi fac planuri de viitor împreună cu ea, pot spune că am început o relație de cuplu.

Relațiile profesionale

Și la un moment dat, în funcție de evoluția fiecăruia dintre noi, în viața noastră apar relațiile profesionale. De obicei, atunci când ne gândim la relațiile profesionale, avem în vedere funcția ocupată și poziția ierarhică, dar uităm de stabilirea unor relații profesionale și între persoane. Și tocmai aceste relații interpersonale stau la baza unei bune colaborări. Ni se întâmplă destul de des să uităm că în spatele colegului care este poate inginer, sau contabil, sau orice altă funcție, se află și o persoană. Așa că ceea ce propune Metoda ESPERE® este să avem grijă de relațiile interpersonale, pentru că locul în care lucrăm este un mediu de viață în care unii dintre noi încă își petrec mai mult de jumătate din timp. Iar ceilalți încearcă să jongleze între rolul profesional și cel de părinte sau de partener de cuplu, lucrând de acasă. Această situație venind și ea cu multe provocări.

Relația cu sine

Și între atâtea roluri și relații, care este pentru voi relația pe care o neglijați cel mai des? Pentru mine, relația pe care o lăsam mereu pe ultimul plan era chiar relația cu sine. Eram atât de prinsă de rolul meu de părinte și de relațiile cu fiii mei, încât am rătăcit această relație pe undeva. Și a fost nevoie să o caut și să învăț să am grijă de ea. Acum o îngrijesc atunci când acțiunile mele sunt în coerență cu gândurile, cu emoțiile și cu sentimentele mele. Am grijă de ea și de mine fiind responsabilă de împlinirea propriilor nevoi. Dar ce se întâmplă când nu am grijă de această relație? În afară de faptul că mă pot simți fără energie și fără chef de viață, corpul meu se poate îmbolnăvi. Și atunci are și el nevoie de îngrijire.

Relația medic – pacient

Corpul meu are nevoie de o dublă îngrjire: o îngrijire din partea unui medic și una relațională pentru a încerca să descifrez ce mesaj vrea să îmi transmită prin acea boală sau durere. Astfel apare o nouă relație, cu un alt specific: relația medic – pacient. Ce mi se pare mie important pentru stabilirea unei astfel de relații este ca atât eu cât și medicul care se află în fața mea să putem să facem distincția între persoană și boala ei. Pentru că nu poți avea o relație cu o boală, ci doar cu o persoană. Și pentru ca tratamentul să poată funcționa și să aibă efect asupra cauzei bolii și nu doar asupra manifestărilor ei, este necesar ca între medic și pacient să se creeze o relație între persoane și nu o relație între boală și tratament.

Fiecare relație din viața noastră este importantă și vine cu o nouă responsabilitate, iar Metoda ESPERE® ne arată că atât eu, în capătul meu, cât și în celălalt capăt este o persoană responsabilă în egală măsură de buna funcționare a acestei relației.