Cum poți să vezi mai clar cu Metoda ESPERE® ?

Se întâmplă uneori să simți că nu ai acces la persoana din fața ta. Parcă mesajul pe care îl transmiți nu ajunge la destinatar. Ceva se întâmplă pe canalul de comunicare și acesta este perturbat în așa măsură încât ți se pare că între tine și cealaltă persoană este un zid. Dar ce poate fi acest zid în limbaj ESPERE®? Așa cum văd eu lucrurile, cei mai mari perturbatori în stabilirea conexiunii cu celălalt sunt propriile noastre proiecții, asupra noastră sau asupra celuilalt precum și comportamentele pe care le vedem la persoana de la capătul relației. Proiecțiile sunt acele filtre pe care fiecare dintre noi și le-a format prin intermediul mesajelor și comportamentelor primite în relații, al experiențelor trăite și al credințelor create.

Proiecții care afectează calitatea relației

Câteodată avem anumite comportamente sau proiecții atât de adânc întipărite în interiorul nostru încât nu mai putem vedea persoanele din spatele lor. Eu am simțit efectul lor chiar în relația cu primul meu născut. Deși în perioada sarcinii nu am avut nicio clipă în minte imaginea copilului perfect, cred că nici măcar nu mi-am imaginat cum va arăta sau ce caracter va avea, totuși, odată cu el s-a născut și această imagine. Pentru că în momentul în care l-am văzut mi s-a părut PERFECT. Abia atunci am început să îmi fac planuri și să visez pentru el, în locul lui. Și felul în care creștea și se dezvolta venea ca o confirmare a acestei imagini a perfecțiunii. Consideram că fiul meu este ceva prețios și fragil în același timp. Și îmi era teamă ca acțiunile mele să nu îl “strice”. Așa că m-am pus pe mine în slujba copilăriei lui perfecte, neperturbate de acțiunile unei mame începătoare, încercând să fiu și eu la rândul meu mama PERFECTĂ. În același timp am continuat să modelez imaginea copilului perfect și am încercat să fac o suprapunere între copil și acest model.

Așa că după ce am citit tot ce mi se părea mie important pentru îngrijirea unui bebeluș, a venit rândul cărților de parenting. Acestea au avut și un efect secundar asupra mea: mi-am dorit atât de mult să pot respecta regulile de a fi un părinte bun, încât mi-am pierdut din autenticitate în interacțiunea cu propriul meu copil. Am ales să mă ascund în spatele imaginii unei mame care face mereu ceea ce trebuie, fără să se asculte în legătură cu ceea ce simte, fără să fie atentă la propriul instinct. Am înțeles că trebuie să mă comport într-un anume fel cu fiul meu, pentru ca el să se poarte așa cum îmi doresc eu.

În acest moment, în relația dintre mine și fiul meu existau deja două imagini: a copilului perfect și a mamei perfecte. Dar care a fost efectul lor? Efectul principal a fost acela că multe din mesajele mele nu ajungeau la destinatar. Dar și invers se întâmpla la fel, parcă nu auzeam ce îmi spunea, iar dacă auzeam parcă nu înțelegeam. Și așa a apărut frustrarea pentru fiecare dintre noi și tonul ridicat. Iar relația dintre noi se tensiona în fiecare zi. De ce? Pentru că este destul de dificil să stabilești o legătură reală cu cineva, când ceea ce vezi de fapt este o imagine, și nu persoana reală din spatele ei. Și în același mod pentru mine era dificil să fiu prezentă acolo, pentru că energia mea se consuma cu încercarea de a fi mama perfectă.

În acest context a apărut Metoda ESPERE® în viața mea.

Atunci am început să mă întreb: cine sunt eu? Ce este potrivit pentru mine? Care este echilibrul pentru mine? Și am făcut timid primii pașii spre autocunoaștere. Pentru că am realizat că doar după ce mă cunosc pe mine, îmi pot cunoaște fiul cu adevărat. Abia după aceea îi pot crea spațiul de care are nevoie pentru a-și putea exprima propriile idei, dorințe, nevoi și manifestări. Și în acest mod pot să îl respect pe el și să am grijă de relația noastră. Dar nu a fost deloc o misiune ușoară să îi redau responsabilitatea pentru capătul lui de relație și să mă responsabilizez și eu pentru capătul meu de relație. Cum i-am redat responsabilitatea? Exact prin crearea acelui spațiu în care să poată să își traiască emoțiile în siguranță. Cum e pentru el să fie responsabil? Poate într-o zi, cu permisiunea lui, voi scrie despre asta. Până atunci voi reveni la a vorbi despre mine.

Ce a însemnat pentru mine această responsabilizare? În primul rând am realizat că fiul meu nu este responsabil pentru împlinirea dorințelor sau a nevoilor mele, așa că mi-am asumat responsabilitatea pentru ele. Cum? Partea cea mai grea a fost să le identific și încă mai am de lucru la acest proces. Iar partea frumoasă a fost să îmi dau seama că pot să am grijă de ele, că doar eu pot face ceva pentru nevoile și dorințele mele.

O altă etapă importantă a fost să mă responsabilizez, în legătură cu ceea ce trăiesc. Adică, în loc să mă concentrez pe a modela copilul perfect și mama perfectă sau pe a corecta cu orice preț un comportament negativ pe care îl văd la copilul meu, să îmi pun întrebări. De unde a apărut dorința acesta de perfecțiune? Ce efect are comportamentul lui asupra mea? Ce emoții trăiesc în aceste momente?

Cum pot să văd mai clar cu Metoda ESPERE®?

Răspunsul este: prin intermediul vizualizării externe. Alegerea unor obiecte prin intermediul cărora să ma văd pe mine, diferită de imaginea mamei perfecte, și pe el, diferit de imaginea copilului perfect m-a ajutat să văd lucrurile mai clar. A fost începutul stabilirii unui contact direct, de la persoană la persoană, neperturbat de alte obstacole de pe canalul de comunicare.

Asta înseamnă că avem o relație perfectă acum? În niciun caz nu e perfectă și nici măcar nu mai am această dorință. Dar avem o relație în care fiecare dintre noi poate construi jumătatea lui și fiecare își exercită în mod egal dreptul de a fi responsabil de partea lui.

Acum îmi este foarte clară una dintre regulile de igienă relațională pe care o propune Metoda ESPERE®: să nu confund persoana cu modul în care se comportă. În cazul meu, la fel de important a fost să nu îl confund pe fiul meu cu imaginea pe care o aveam despre el.

Dacă fac această confuzie, risc să nu mai văd persoana, ci doar comportamentul. Atunci reacționez ca și cum aș fi în relație cu acel comportament, nu cu o persoană. Dar cum unui comportament nu pot să mă adresez, atunci apare la mine frustrarea, enervarea și poate chiar furia. Pot să apară lacrimi, devalorizări, acuzații, șantaj sau amenințări.

Cum pot să fac trecerea de la reacție la relație?

Ceea ce propune Metoda ESPERE®, pentru a face trecerea de la reacție la relație, este să vizualizăm separat persoana și apoi comportamentul ei. În acest fel pot da la o parte comportamentul pentru a putea intra în relație cu persoana de la celălalt capăt. Și cum pot face asta în mod simbolic? Primul pas este să constientizez apariția unui tip de comportament, să îl văd. Abia după aceea să îi vorbesc și celuilalt despre ceea ce văd, fără să îl acuz. În cazul meu, cele mai multe exemple pe care le am sunt din relațiile cu fiii mei: “Aud tonul tău ridicat” , “ Văd că l-ai lovit pe fratele tău” ,“ Văd că nu îți găsești locul”. Creez astfel spațiul necesar pentru a intra în relație cu persoana din spatele comportamentului. În acest moment pot să îi reamintesc regulile despre lovit și ton ridicat sau pot să îi propun să îmi vorbească despre starea lui. Bineînțeles, aceasta este situația ideală, posibilă doar în momentele în care în interiorul meu este pace și comportamentul pe care l-am văzut nu a reactivat o emoție din trecutul meu.

Deoarece este posibil ca atunci când simțim o emoție puternică, legată de o întâmplare din prezent, care din punct de vedere rațional pare să fi fost ceva minor, să fie vorba de fapt despre o emoție mai veche. Metoda ESPERE® are instrumentele prin intermediul cărora pot să mă ascult și să identific dacă este vorba despre o nevoie neîmplinită din trecut sau dacă este cumva o situație neîncheiată din trecut, care a fost reactivată.

Dacă am reușit să îți trezesc puțin curiozitatea, sunt aici să te ajut să asculți ce trăiești.